Aghiazma de Bobotează între credință și îmbulzeală

Românii sunt un popor credincios în zilele de sărbătoare. Au demonstrat-o astăzi, 06.01.2011, zeci de mii de credincioși la Constanța, pe faleza de lângă cazinou.

Poate că acest fapt ar fi trecut neobservat pentru mine dacă nu aș fi trecut pe acolo, unde, chiar după spartul târgului, tot era nebunie mare. Mai întâi să povestesc, apoi comentăm.

M-am dus ca tot românu' să iau și eu aghiazmă, de Bobotează, că așa e bine și frumos. Nu m-am grăbit, mi-am văzut de treburile zilnice și pe la amiază m-am îndreptat spre Catedrala unde s-au dat sticle frumos etichetate cu aghiazmă. Știam de la TV că se îmbuteliază jdemii de sticle, așa că m-m dus încrezător că voi găsi și eu o sticlă. Atât de încrezător, că nu mi-am făcut alt plan de intrare în posesie de aghiazmă.

După ce am mers, nu prea mult pe jos, dar greu, printre mașini, claxoane, cerșetori, noroaie, zăpezi, clădiri prăpădite am ajuns la Catedrală. Acolo nici urmă de sticle frumos etichetate de Episcopia Tomisului. Erau în schimb niște căzi (ca niște butoaie în care se pune vinul dupa ce s-au zdrobit strugurii ca să se "tragă") pline cu aghiazmă, puse în niște căruțe trase de asini, adică măgari. Și oameni pe lângă, de pază cred. Și mulți credincioși care coborau din mașini de mii și mii de euro, parcate chiar în fața Bisericii, cu sticle peste sticle în mână, grăbindu-se să le umple cu apă sfințită. S-ar putea să fi avut vampiri în casă, altă explicație nu găsesc pentru faptul că își umpleau atât de multe recipiente. Dar să nu le uit nici pe băbuțele afurisite, c.a.p.-iste, care cărau sticle de 5 litri verzi și de toate culorile. Ele au o scuză, se pregăteau de îmbălsămare. Ca să fiu rău până la capăt vreau să avertizez ca aghiazma nu ține loc de șampon antimătreață.

În fine, m-am enervat la această priveliște, dar mi-a trecut repede căci mi-am dat seama că nu am sticlă. Nici tupeu nu aveam să cer că:

1. nimeni nu mi-ar fi dat una din prețioasele lor sticle de 5 L sau mai mult
2. nu aveam ce face cu așa monstruozitate.

Așa că m-am decis să aștept. Între timp apar copiii cerșetori, lua-i-ar Protecția Copilului!, cerând clasicul 1 leu. Eu de obicei îi ignor, iar acum am fost consecvent. O tipă bine îi zice unuia că îi dă dacă îi aduce o sticlă. Mi-a plăcut inițiativa pe vremea penuriei de sticle la liber.

Nu mai aștept mult și apare un sac de sticle goale special concepute de Arhiepiscopia Tomisului pentru așa mare sărbătoare și mediatizată. Nerăbdător, mă înfig și eu să iau. Iau 2, ca răzbunare. Le și umplu din una din căzi, dar hopa, nu aveam dop. Între timp sacul s-a terminat, iar la umplut erau oameni cu câte 6-10 sticluțe la umplut. Nici măcar nu le puteau lua pe toate o dată! Într-un final găsesc și o ladă cu dopuri murdare de pământ pe lângă Palatul Arhiepiscopiei. Mai găsește lada și o femeie între vârste care zice ca pentru ea, cu voce tare, "Să iau vreo 10." Presupun că pe undeva o așteptau 10 sticle, eventual cu aghiazmă. Asta a pus capac. Am făcut implozie și mi-am croit drum spre civilizație orinde ar fi ea.

Pe drum am găsit 2 tipi care în care m-am recunoscut ce căutau și ei sticle. Le-am dat o sticlă și mi-au mulțumit. Civilizația era pe undeva pe aproape.

Parafrazând, "Ori luăm aghiazmă, ori nu mai luăm" sau "Ori suntem credincioși, ori nu mai suntem." Asta e România, țara unde lucrurile se fac să fie făcute, "să fie bine, ca să nu fie rău."