Săptămâna trecută s-a desfăşurat campionatul mondial de patinaj artistic. Nu ştiu câţi dintre cei care citesc această postare cunosc acest lucru, oricum la ştirile sportive de la tv nu s-a difuzat nimic despre acest lucru (exceptând la TVR, dar e desuet să te uiţi la TVR în ziua de azi) pentru că nu era legat de viaţa personală a unor fotbalişti sau a mai ştiu eu ce patroni de cluburi.
Campionatul trebuia să se desfăşoare luna trecută la Tokyo, dar din cauza cutremurului ce a lovit Japonia acest lucru nu a mai fost posibil. Şi aşa s-a hotărât să-l organizeze ruşii. Urmărindu-l au fost câteva lucruri care mi-au atras atenţia.
În primul rând m-a uimit şcoala rusă de patinaj. Ruşii nu au reuşit să câştige decât o singură medalie - nu cred că s-a mai întâmplat vreodată acest lucru, dintotdeauna ruşii dominând patinajul artistic mondial. Dar în ciuda acestui fapt, marea parte a patinatorilor care s-au clasat pe primele cinci locuri sunt pregătiţi de antrenori ruşi. S-a întâmplat chiar ca într-o probă, perechile clasate pe primele trei locuri să fie pregătite de acelaşi cuplu de antrenori din Rusia!
De asemena a fost de remarcat şi profesionalism patinatorilor ruşi. Deşi Rusia îşi schimbă generaţiile şi majoritatea patinatorilor sunt tineri şi erau, de asemenea, obligaţi de tradiţie şi de faptul că evoluau acasă să se claseze pe podium, nu s-au pierdut şi au reuşit să facă spectacol - până la urmă asta a însemnat dintotdeauna patinajul artistic.
Dar cel mai frapant lucru a fost "cultura" patinajului, dacă pot să-i zic aşa, la spectatori. Aceştia au venit în primul rând pentru spectacol şi după aceea pentru aşi încuraja favoriţii, aclamând toţo patinatorii, indiferent de ţara pe care o reprezentau. Chiar a fost aplaudat în picioare un cuplu canadian, care era clar că o să depăşească un cuplu din Rusia care evoluase înaintea lor.
PS: Dacă tot am vorbit de specatcolele ce le pot organiza ruşii, aş vrea ză vizionaţi cum au reuşit să îmbine "vechiul cu noul" la finala Eurovision 2009, desfăşurată la Moscova (ştiu că filmul e lung, dar sper să aveţi răbdare până la final!)
Cu respect,
mă-nclin
Campionatul trebuia să se desfăşoare luna trecută la Tokyo, dar din cauza cutremurului ce a lovit Japonia acest lucru nu a mai fost posibil. Şi aşa s-a hotărât să-l organizeze ruşii. Urmărindu-l au fost câteva lucruri care mi-au atras atenţia.
În primul rând m-a uimit şcoala rusă de patinaj. Ruşii nu au reuşit să câştige decât o singură medalie - nu cred că s-a mai întâmplat vreodată acest lucru, dintotdeauna ruşii dominând patinajul artistic mondial. Dar în ciuda acestui fapt, marea parte a patinatorilor care s-au clasat pe primele cinci locuri sunt pregătiţi de antrenori ruşi. S-a întâmplat chiar ca într-o probă, perechile clasate pe primele trei locuri să fie pregătite de acelaşi cuplu de antrenori din Rusia!
De asemena a fost de remarcat şi profesionalism patinatorilor ruşi. Deşi Rusia îşi schimbă generaţiile şi majoritatea patinatorilor sunt tineri şi erau, de asemenea, obligaţi de tradiţie şi de faptul că evoluau acasă să se claseze pe podium, nu s-au pierdut şi au reuşit să facă spectacol - până la urmă asta a însemnat dintotdeauna patinajul artistic.
Dar cel mai frapant lucru a fost "cultura" patinajului, dacă pot să-i zic aşa, la spectatori. Aceştia au venit în primul rând pentru spectacol şi după aceea pentru aşi încuraja favoriţii, aclamând toţo patinatorii, indiferent de ţara pe care o reprezentau. Chiar a fost aplaudat în picioare un cuplu canadian, care era clar că o să depăşească un cuplu din Rusia care evoluase înaintea lor.
PS: Dacă tot am vorbit de specatcolele ce le pot organiza ruşii, aş vrea ză vizionaţi cum au reuşit să îmbine "vechiul cu noul" la finala Eurovision 2009, desfăşurată la Moscova (ştiu că filmul e lung, dar sper să aveţi răbdare până la final!)
Cu respect,
mă-nclin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu