Primii fumători de iarbă

Orice poveste are un sâmbure de adevăr, asta aflăm cu toții cînd luăm contact cu legendele. De asemenea tutuor ne plac poveștile, fie că sunt basme, snoave sau legende.

În periplul meu prin viață am aflat că basmele nu sunt doar pentru oameni mici, ci și pentru oameni mari. Adică adulți. Motivul este că în spatele tuturor simbolurilor, gen Baba Cloanța, Făt Frumos, furnici, fântâni sau zâne stau elemente reale, detectabile chiar și în viața de zi cu zi contemporană.

O țigară aprinsă cu vârful ei incandescent și periculos m-a făcut să mă gândesc la jăratec, pentru că în fond, asta este în acel avanpost al tulumbei de tutun. Jăratec bun mâncau caii lui Cosânzel ca să izbăvească în luptă și ca să se ”revergoreze”. Așadar și prin urmare, calul reprezintă un prieten foarte bun și credincios, care pentru a-i fi alături eroului principal, avea nevoie să tragă ceva înainte de a umbla ei hai hui după gagici, cărora pe atunci li se spunea Cosânzene.
Și încălecai pe o șa și vă spusei ipoteza așa.