Câteva gânduri despre Tulsa King, diponibil pe SkyShowtime

La prima vedere, Tulsa King pare încă un serial cu mafioți, arme și replici dure. Sylvester Stallone joacă rolul lui Dwight „The General” Manfredi, un cap mafiot din New York care, după 25 de ani de închisoare, este trimis într-un loc unde nu are nimic: Tulsa, Oklahoma. Fără oameni, fără bani, fără influență.

Dar dincolo de violență și umor negru, Tulsa King este, surprinzător, un serial despre antreprenoriat. Despre cum construiești ceva de la zero, cum vezi oportunități unde alții văd doar haos și cum adaptezi reguli vechi la o lume nouă.

 

De la zero absolut: start-up forțat

 

Dwight ajunge în Tulsa fără un plan clar. Nu știe orașul, nu cunoaște piața, nu are rețea locală. Exact situația în care se află mulți antreprenori la început.

Ce face însă diferit este mentalitatea. Nu se plânge. Nu așteaptă permisiune. Se uită în jur și începe să pună întrebări simple:

– Cine are bani?
– Cine controlează ce?
– Unde sunt zonele neacoperite?

 

Primul său „model de business” apare rapid: taxe de protecție, investiții în afaceri locale, parteneriate forțate sau negociate. Metodele sunt ilegale, evident, dar structura deciziilor este cea a unui fondator de start-up: identificare de oportunitate, identificarea nevoii în piață, evaluare de risc, execuție rapidă.

 

Leadership clasic într-o lume modernă

 

Dwight conduce „old school”. Față în față. Promisiuni clare. Consecințe clare. Nu trimite emailuri, nu face ședințe lungi, nu pierde timp cu teorii.

În Tulsa, lumea afacerilor funcționează diferit față de New York. Mai relaxat, mai puțin agresiv, mai descentralizat. Dwight nu înțelege totul din prima, dar are o calitate esențială pentru orice lider: știe să asculte atunci când e nevoie.

Își construiește echipa din oameni simpli, deseori subestimați:
– un șofer de taxi,

– un proprietar de magazin de iarbă (legală în Oklahoma),

– un proprietar de bodegă,
– persoane fără statut, dar cu potențial.

 Este un reminder bun că antreprenoriatul nu înseamnă doar CV-uri impresionante, ci oameni loiali, dispuși să învețe și să crească odată cu afacerea.

 

Adaptare sau dispariție

 

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale serialului este șocul cultural. Dwight vine dintr-o lume a mafiei clasice, dar se lovește și de:

– criptomonede,
– legalizarea canabisului,
– autorități mai sofisticate,
– competiție care nu respectă aceleași „reguli”.

 În antreprenoriat, exact asta se întâmplă când intri într-o piață nouă sau când industria se schimbă. Ce a funcționat înainte nu mai este suficient.

Dwight nu renunță la principiile sale de bază, dar își ajustează metodele. Învață. Greșește. Corectează. Exact ciclul prin care trece orice business real.

 

Puterea brandului personal

 

Stallone joacă un personaj care devine rapid un brand. Dwight Manfredi este recunoscut, temut, respectat. Nu pentru că face reclamă, ci pentru că este consecvent.

În lumea antreprenoriatului modern, brandingul personal este adesea discutat superficial. Tulsa King arată versiunea brută a acestui concept: reputația se construiește prin acțiuni repetate, nu prin promisiuni.

Oamenii din Tulsa ajung să știe ce pot aștepta de la Dwight. Asta creează stabilitate. Și stabilitatea creează putere.

 

Etica afacerilor, într-o zonă gri

 

Desigur, nu vorbim despre un model moral. Serialul ridică însă o întrebare interesantă: cât de departe mergi pentru a-ți proteja „afacerea”?

Dwight are propriul său cod. Nu este haotic. Nu este gratuit violent. În logica lui, afacerea trebuie să funcționeze, iar oamenii lui trebuie să fie protejați.

Pentru antreprenori, dilema este diferită, dar principiul rămâne: ce compromisuri accepți? Unde tragi linia? Ce preț ești dispus să plătești pentru creștere?

 

Concluzie

 

Tulsa King nu este un manual de business și nici nu încearcă să fie. Dar este o poveste despre construcție, adaptare și leadership într-un mediu ostil.

Dacă te uiți dincolo de arme și replici dure, vezi un studiu interesant despre:
– pornirea de la zero,
– citirea pieței,
– construirea unei echipe,
– adaptarea la schimbare.

Este antreprenoriatul spus într-o limbă dură, directă, fără powerpoint-uri. Și poate tocmai de aceea funcționează atât de bine.

Uneori, cele mai bune lecții de business nu vin din cărți. Vin din povești. Sau din filme.