"Omul sfinţeşte locul", aşa zice o vorbă din bătrâni. Din păcate e adevărat, mai ales pentru ţara asta a noastră, aşa numita România.
Mi s-a întâmplat într-una din zilele astea geroase, din iarna asta grea, dar nu ca în 1954. M-am dus să aştept pe cineva, să-l conduc într-un loc nou pentru acea persoană, dar cunoscut mie. Greşeala mea a fost că am plecat cu telefonul aproape descărcat, iar de la frig şi drum până am ajuns, s-a descărcat de tot. Persoana în cauză nu era la locul stabilit de mine şi neînţeles de ea, aşa că nu am avut cum să iau legătura cu ea. Rotiţele se pun în mişcare, încep să caut o soluţie. Una simplă îmi vine în minte: să cer telefonul cuiva, să-mi bag simul şi să sun. Trebuia neapărat să schimb simul căci nu ştiam numărul. Zis şi nefăcut.
Realizez că situaţia e delicată, aşa că încep să caut oameni serioşi. Mă duc la un bărbat ce vindea la un chioşc de ziare. Bărbaţii sunt mai stabili, mai curajoşi, mai netemători decât femeile. Îi spun cum stă treaba, iar el spune "Sunt pe Vodafone, iar ei dau telefoanele blocate." Nu mă descurajează, aşa că îmi continui căutarea.
Văd o farmacie. "Aici e salvarea!", gândesc eu. Intru, 3 femei, explic situaţia. Nici o vorbă de compasiune, doar dau din cap a negaţie şi neputinţă de a mă ajuta. Mai mult a lipsă de dorinţă. Am avut dreptate cu femeile. Iar ele se spune că ar salva vieţi şi ar ajuta oameni în suferinţă, my ass.
Dezamăgit şi dezgustat, mă îndrept spre casă să imi încarc telefonul şi să restabilesc liniile de comunicaţii. Pe drum văd 2 poliţişti, unu de la locală şi unu normal. Trec de ei, dar mă întorc să mai fac o încercare, 90% sigur că voi da greş. Totuşi, dacă nici poliţia, atunci cine? Vorbesc cu cel de la locală, mai mai să mă ajute, dar intervine agentul cu linii câte degete la o mână şi îmi spune că nu au timp să schimbe simul, căci ei aşteaptă tramvaiul şi trebuie să plece. Sigur aveau o intervenţie acasă. Rămân mască, dar plec. E clar că ne ducem de râpă. Dacă cine ar trebuie să te ajute, îţi dă flit şi aşteaptă să te prindă cu ceva ca să te ardă, lucrurile nu pot merge într-o direcţie bună. Domnilor, imaginea instituţiei o dau indivizii. Bine că arătaţi că vă faceţi treaba stând în maşină şi filmând şoferi în intersecţii imposibile cum nu dau prioritate cum vreţi voi altor maşini, în loc să ieşiţi din maşini şi de la căldură, să dirijaţi, să faceţi treaba să meargă bine.
Oricum a fost şi va fi, povestea mea are happy end, am reluat legatura cu persoana respectivă şi ne-am întalnit. Nimeni nu a degerat în această poveste. Nici măcar vânzătorii de ziare, farmacistele sau poliţiştii.
