Știți vorbele alea, era atât de sărac că avea doar bani sau timpul înseamnă bani? Ei bine, ele sunt chiar adevărate, pot fi înțelese și simțite și chiar reflectă o parte a realității noastre.
Nici eu nu le-am înțeles din prima, le-am înțeles pe parcurs. În primul rând cea mai importantă lecție este cea potrivit căreia banii nu sunt bogăție, bogăția este reprezentată prin ceea ce deții fizic și psihic. Dacă ai doar bani, nu ai nimic, în ceea ce privește banii, important e ceea ce poți cumpăra cu banii.
Timpul înseamnă bani, pentru că banii se fac în timp. Cu un minim de pricepere, în timp, poți face mulți bani. Cea mai simplă lecție despre bani, despre educație financiară, am aflat-o de la Cel mai bogat om din Babilon. Ea spune așa, cum că dacă economisești 10% din veniturile tale lunar și le investești cu un profit pe care îl reinvestești, în timp, te vei îmbogăți. Elementul cheie aici îl reprezintă timpul, nu banii.
Acum știi cum să faci bani, ai bani, dar trebuie să lucrezi continuu ca să ai bani. Când ai bani, invariabil, cresc cheltuielile și trebuie să lucrezi cel puțin la fel de intens pentru a-ți menține nivelul de trai. Ajungi să nu mai ai timp să te bucuri de lucrurile pe care ți le-ar fi putut aduce banii. Și ce ai fi făcut dacă ai fi avut timp și bani? Probabil ai petrece timp cu familia, ai călători împreună cu ai tăi, ai ieși în oraș cu prietenii, ai citi, ai face binging pe platforma de streaming la care ai abonament, ai sta cu ochii pe pereți, ai găti mâncarea favorită, ai scrie imperfect pe blog ideile perfecte ce își trec prin minte, ți-ai cumpăra o casă la munte și ai admira priveliștea în timp ce bei cafea etc...Ei bine, cred că tocmai ce am enumerat bogăția.
Un alt aspect al bogăției îl reprezintă copiii, potențialul pe care aceștia îl dețin în vederea atingerii celor mai nebănuite culmi ale succesului. De aceea, înainte de vremurile noastre familiile aveau copii, aceștia puteau lucra pământul deținut mai ușor, mai repede, mai bine și aduceau plus valoare. Și acum aduc, dar nu în aceeași manieră.
Un alt exemplu care îmi vine în minte este cel al omului modern care muncește 8 ore pe zi, stă în București și mai face 2 ore pe drum, dus-întors. Ajunge acasă obosit, și-a făcut treaba, a fost validat la serviciu, dar nu mai are energie pentru nimic. Copiii vor să se joace, soția vrea atenție, câinele vrea afară. Dar omul nostru a muncit, își acordă o mică recompensă nesănătoasă, se bagă la film/meci/tv pentru că aceste activități nu îl stimulează și pentru a compensa timpul pe care nu il petrece cu familia, cumpără niște lucruri. Ecuația asta cu multe necunoscute ar putea fi redusă la timp dat pe lucruri care nu au valoare. Și așa se irosește cea mai valoroasă resursă a noastră.
În loc de concluzie, am o invitație la reflecție: Cât de mult merită toată zbaterea aceasta pentru faimă sau, după caz, niște colete cu lucruri inutile?
