Era o zi călduroasă de iarnă și am ieșit să mă plimb prin parc, să mă bucur de natură și să mai ard din caloriile adunate din porc și porcării în preajma Sărbătorilor. Toate bune și frumoase până m-a tăiat nevoia fiziologică mică, în parc.
Ce te faci, domnul meu, cu nevoia în tine și cu toalete puține ce tind la minus infininit? O slobozi în pădure? Nu, nu e frumos. Și cauți toaletă. Transpirat, încordat, cu buzele strânse și cu dinții încleștați, vezi un eco-toilet in depărtare. Cu picioarele împleticite de emoția descoperirii unei mari comori te îndrepți către Fata Morgana. Nu cîntăreața, toaleta, adică efectul. E chiar o toaletă, dar...murdară de toate cele, mirosind pestilențial și umedă de...sigur apă nu era. Tragi adânc aer în piept, încerci să nu te atingi de nimic și intri. Ești forțat să ai bun simț, deși uneori doar cărțile mai amintesc de așa ceva. Să nu care cumva să îți mai aduci aminte și de hârtiile pe care le cari de kilometri pentru că nu ai găsit un coș să le arunci, căci s-ar putea să nu mai mergi niciodată în parc, deși e frumos și uneori relaxant.
Dragi autorități, instalați mai multe toalete și coșuri de gunoi pe străzi și în parcuri, de fapt pe toate domeniile publice. Vă rog, în numele mai multor români. Și aș prefera să angajați 10 oameni de serviciu în locul unui singur îngrășământ de birocrație (unu fără de care treaba ar merge la fel, poate chiar mai bine). La bani ieșiți la fel, vor fi mai mulți oameni fericiți, iar țara asta, deși săracă, măcar va fi curată. Vă mulțumesc. Și atât.
