...în Vamă

pro Vama Veche

Vama Veche. Ultima statiune de pe litoralul romanesc dinspre granita cu vecina noastra mai balcanica decat noi, Bulgaria. The last frontier, i might say.
Nu ma declar un "vamaiot" dar imi place sa cred despre mine ca ma incadrez in peisajul acela detasat (intr-o masura din ce in ce mai mica) de agitatia si stresul marilor orase. In acest loc se strangeau si probabil inca se mai aduna si o vor face si pe viitor majoritatea fostilor colegi de facultate pentru a se racori cu o bere, cu un dans, cu privelistea unei femei frumoase care danseaza sau pur si simplu fura priviri asezata pe nisipul atat de primitor. Sunt unul dintre cei multi care au si pastreaza amintirea unor momente (lungi de cateva ore) deosebite prilejuite de chefurile cu prietenii si de intalnirea cu oameni deosebiti care chiar au ceva de spus. Apropo de asta, Vama mi se pare locul in care poti conversa cel mai usor cu oameni de care in alte ipostaze nu te-ai fi apropiat. E un loc in care se renunta la regulile societatii de care suntem atat de prinsi si se intaresc relatiile interumane. Am profitat din plin de acest climat si in una din escapadele prin Vama am intalnit-o pentru prima oara pe iubita mea. Mare noroc, mare veselie.
Din pacate am cunoscut prea putin din Vama asa cum era ea inainte. Am cunoscut-o in tranzitie si asa cum e ea in zilele astea: scumpa (preturi mari dom'le, prohibitive), plina de masini scumpe si houseri (isi incearca si ei norocul dupa manelisti) si din ce in ce mai atractiva pentru snobismul turistic.
Cu toate schimbarile ma bucur ca mai sunt oameni care o vad asa cum era si o apreciza la justa ei valoare. Cam asta e cu Vama : intra in atmosfera si mai bine sa iti fie rau decat sa iti para rau.