A trecut și sf. valentin, s-au vândut metri pătrați de inimioare, kilograme de ciocolată afrodisiacă și kilometri de lumânărele mai mult sau mai puțin mirositoare, adică parfumate. Ca bonus, femeile ninja pakistaneze au protestat împotrivă, invocând nemohamedismul sărbătorii kitschului amoros american. În fine, gata, s-a dus pe anul ăsta.
Însă nu am scăpat cu totul. Vine Dragobetele, care s-a relansat din nevoia ancestrală feminină de romantism trezită de sf. valentin. Nu înțeleg de ce așa, oarecum deodată, avem nevoie de o sărbătoare a dragostei când ne putem iubi în fiecare zi și putem sărbători și de mai multe ori, prin dragoste pentru dragoste, bărbatul cât mai poate, femeia pân' la moarte. Sunt convins că bunicii și părinții noștri nu au avut nevoie de o asemenea zi să se iubească și să ne conceapă. Dar ce să facem, societatea evoluează, comerțul înflorește, noi ne bucurăm.
Dragobetele se sărbătorește pe 24 februarie. Măcar asta e o sărbătoare românească. Dacă tot vedem roșu de la atâtea inimioare, măcar acum să ne aplecăm asupra lor.
Iubiți-vă frumos și...fiți romantici!
