Se afișează postările cu eticheta Sf Valentin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sf Valentin. Afișați toate postările

marți, 16 februarie 2010

Dragobetele, romantic românesc

A trecut și sf. valentin, s-au vândut metri pătrați de inimioare, kilograme de ciocolată afrodisiacă și kilometri de lumânărele mai mult sau mai puțin mirositoare, adică parfumate. Ca bonus, femeile ninja pakistaneze au protestat împotrivă, invocând nemohamedismul sărbătorii kitschului amoros american. În fine, gata, s-a dus pe anul ăsta.

Însă nu am scăpat cu totul. Vine Dragobetele, care s-a relansat din nevoia ancestrală feminină de romantism trezită de sf. valentin. Nu înțeleg de ce așa, oarecum deodată, avem nevoie de o sărbătoare a dragostei când ne putem iubi în fiecare zi și putem sărbători și de mai multe ori, prin dragoste pentru dragoste, bărbatul cât mai poate, femeia pân' la moarte. Sunt convins că  bunicii și părinții noștri nu au avut nevoie de o asemenea zi să se iubească și să ne conceapă. Dar ce să facem, societatea evoluează, comerțul înflorește, noi ne bucurăm.

Dragobetele se sărbătorește pe 24 februarie.  Măcar asta e o sărbătoare românească. Dacă tot vedem roșu de la atâtea inimioare, măcar acum să ne aplecăm asupra lor. 

Iubiți-vă frumos și...fiți romantici!

joi, 11 februarie 2010

Știți ce e anul acesta pe 14 februarie?

Nu aia. Nu sărbătoarea roz bon-bon a lui nea Sf. Valentin, adusă la noi prin mijloace comerciale având drept scop vânzarea de kitschuri, ofrande ale iubirii. O asemenea sărbătoare nu ar trebui să existe la noi, mai ales că avem și noi o zi în care executăm doar dragoste, neaoșa zi a lui Dragobete. De câțiva ani în perioada asta mă întreb când îl vom sărbători și pe curcanul umplut, de Thanksgiving. Probabil noi am găsi ca motiv de recunoștință faptul că i-am ars de câteva ori, puține ori, dar mediatizate în istorie, pe otomani. Mă gândesc și eu, că motive am găsi. Cred însă că nu s-a gasit comerciantul sau postul de televiziune care să ne facă să credem că e bine să mai luăm o formă occidentală fără fond românesc.

Deci, să nu începeți cu deci, anul ăsta pe 14 ale lui făurar avem Lăsata Secului, sărbătoare românească, ocazie repetată de a îți da în gură cu bucate alese pe sprânceană cu cine vrei tu, de preferat cu nașii și/sau finii. 

Să ne petrecem românește!