Nu aia. Nu sărbătoarea roz bon-bon a lui nea Sf. Valentin, adusă la noi prin mijloace comerciale având drept scop vânzarea de kitschuri, ofrande ale iubirii. O asemenea sărbătoare nu ar trebui să existe la noi, mai ales că avem și noi o zi în care executăm doar dragoste, neaoșa zi a lui Dragobete. De câțiva ani în perioada asta mă întreb când îl vom sărbători și pe curcanul umplut, de Thanksgiving. Probabil noi am găsi ca motiv de recunoștință faptul că i-am ars de câteva ori, puține ori, dar mediatizate în istorie, pe otomani. Mă gândesc și eu, că motive am găsi. Cred însă că nu s-a gasit comerciantul sau postul de televiziune care să ne facă să credem că e bine să mai luăm o formă occidentală fără fond românesc.
Deci, să nu începeți cu deci, anul ăsta pe 14 ale lui făurar avem Lăsata Secului, sărbătoare românească, ocazie repetată de a îți da în gură cu bucate alese pe sprânceană cu cine vrei tu, de preferat cu nașii și/sau finii.
Să ne petrecem românește!
