Românii și Paștele

Mă gândeam că Sărbătorile fie ele de Paști sau Crăciun, și-au cam pierdut farmecul, nu mai sunt ce-au fost. Parcă cu ani în urmă mă simțeam altfel, eram mai fericit, mai sub influența aurei divine de sărbătoare. Într-adevăr, am cam crescut între timp, dar totuși.
Ar trebui să fie mai axate pe religie, ca să spun așa. Toată lumea să știe ce s-a petrecut cu 2000 de ani în urmă și de unde vin anumite obiceiuri. Ar trebui să postim mai mult, să ne întoarcem mai mult fața spre Biserică, să ne rugăm pentru dușmanii noștri și să încercăm să fim mai buni și să rămânem cu aceste coordonate. Ar trebui să ne spovedim, să ne căim pentru păcatele noastre să fim demni pentru miracolul Învierii și Mântuirea primită de la Iisus prin patimile sale. Am fost eliberați de păcatul strămoșesc și trebuie să ne bucurăm, să cinstim și să merităm aceste sacrificii.
Din păcate nu e așa și este și greu să fie. Societatea s-a schimbat, avem alte obiceiuri, alte activități, alte preocupări. Acum mergem să facem cozi la malluri și să îngroșăm conturile unor patroni adoptați noilor cerințe ale pieței. Ne stresăm ca să miroasă a cozonaci și pască în casă, iar prețul cărnii de miel e subiect de știre națională. Măcar de ar mânca toată lumea. Mergem și la Biserică, dar doar juma de oră să luăm Lumină. Din păcate, cred că acest obicei s-a transformat într-unul monden, judecând după afluxul de oameni de la Biserică, neobișnuit de mare pentru o zi obișnuită. Mă întreb însă oare cât va mai dura. Cum este știm cu toții, dar puțini ne gândim cum să schimbăm să fie mai bine.
Oricum ar fi, Sărbători Pascale cu bine tuturor, cu liniște în suflet și lumină în viață! 

Moș Crăciun există

Asta e concluzia la care am ajuns în urma unui intens proces de gândire. La baza acestei afirmații au stat mai multe întâmplări cu rezultate de netăgăduit. 

În primul rând, această perioadă este cea cu densitatea cea mai mare de minuni. Într-adevăr, în preajma Crăciunului sunt predispuși să vedem minuni în orice, să acordăm mai ușor titulatura de minune și ne așteptăm ca lucruri deosebite să se întâmple, dar adevărul este că lucruri se întâmplă fie că le vedem sau nu, importante sau mai puțin importante.

În al doilea rând, minunile se pogoară asupra celor inocenți, puri și deloc corupți de societatea dezumanizată în care trăim. Aceștia au parte de lucruri frumoase prin prisma dezinteresului acordat oricărui benefeciu. Primitorii de minuni au sufletul curat, neintoxicat de societatea imundă în care trăim și se bucură de orice lucru primit cu un optimism deloc exagerat. În opinia mea, cu cât îți dorești mai puțin și ești mai dezinteresat, cu atât primești mai mult.

În ultimul rând, nu există dovezi ale existenței lui Moș Crăciun pentru că nimeni nu crede și nimeni nu vede darurile primite. Cu toții ne dorim câte ceva și dacă nu primim ceea ce așteptăm, înseamnă că nu am primit nimic. Așa e omul și cu greu se schimbă. Puțini reușesc să vadă că totuși primesc ceva, ceea ce merită și asta e o mică minune.

Moș Crăciun există pentru cei care cred în el și nu va exista niciodată pentru cei răi, care neagă existența lucrurilor minunate și refuză să le accepte chiar și atunci când li se întâmplă.  

Povestea ne-americană a lui Moș Crăciun

Sau cel puțin cum o știu eu din școală, de când eram mic pitic, cu muci la nas și descrierea poate continua.

Maica Domnului se afla la sorocul nașterii și căuta un loc să-L nască pe Iisus. Mergând Ea din casă în casă, ajunge într-un final la casa lui Crăciun, un om rău, pupincurist, invidios și zgârie brânză cu unghiile, căci pe vremea aceea nu inventaseră furculița cu trei crăcane. Era el rău de nu se putea, dar când a venit Maica Domnului la el, Crăciun își manifesta răutatea în altă parte. Femeia lui, doamna Crăciun, care era bună, pâinea lui Dumnezeu, căci contrastele se atrag, iar ei se iubeau, era acasă. Și o primește pe biata femeie în chinurile facerii în grajd, in ciuda răutății masculului alfa din casa ei. Mă gândesc că pe vremea aceea diferența între casă și grajd nu era așa mare, în consecință  Crăciun- femeia a făcut o faptă bună spre foarte bună.

Desfășurarea acțiunii abia acum începe. În grajd, Maica Domnului îndeplinește profeția, moșită de Crăciunică. După ce termină și își trage sufletul, stors de emoție și bucurie, hopa tropa, apare și Crăciun cel vindicativ. Fără să gândească mai mult decât recordul mondial la 50 m plat, ia o toporișcă (probabil de aici vine și obiceiul tăierii oaselor la porc cu toporișca) și îi taie mâinile femeii ce a făcut o faptă bună, în ciuda avertismentelor lansate de el în privința primirii de străini pe proprietatea personală. Nu e nevoie să mai menționez plânsul și zbieretele aferente. Crăciun a băut un pahar de vin. De aici un alt obicei și interdependența dinte ele.

Maica Domnului, emoționată de priveliște și de sacrificiu, săvârșește o minune și îi pune la loc mâinile femeii pedepsite pentru bunătate. Bucurie mare pe femeie, șoc pe Crăciun. O lumină apare deasupra lui și atunci el înțelege: o schimbare este cerută, trebuie să facă bine, asta e calea bună și binefăcătoare. De atunci până dincolo de zilele noastre, Moș Crăciun (încă nu am aflat dacă a îmbătrânit pe parcurs sau era deja bătrân) face cadouri copiilor și adulților ce cred în bunătate și împărtățit ca fiind calea cea dreaptă. Se pare că tot printr-o minune Moș Crăciun e nemuritor și își menține spiritul viu pe aceeași cale, în ciuda transformărilor social-politice din ultimii 2000 de ani.

Sărbători fericite alături de cei dragi, în marea comunitate mondială, cu fapte bune și minuni pe măsură!

Urare de sărbători

În preajma Sărbătorilor de iarnă îmi fac o urare, pe care în bunătatea mea nețărmuită, v-o fac și vouă de sărbători și în toate ocaziile potrivite. Sau să fie mai bine de New Year's Eve resolution, dar numai să se împlinească. Și vom fi fericiți!