Moș Crăciun există

Asta e concluzia la care am ajuns în urma unui intens proces de gândire. La baza acestei afirmații au stat mai multe întâmplări cu rezultate de netăgăduit. 

În primul rând, această perioadă este cea cu densitatea cea mai mare de minuni. Într-adevăr, în preajma Crăciunului sunt predispuși să vedem minuni în orice, să acordăm mai ușor titulatura de minune și ne așteptăm ca lucruri deosebite să se întâmple, dar adevărul este că lucruri se întâmplă fie că le vedem sau nu, importante sau mai puțin importante.

În al doilea rând, minunile se pogoară asupra celor inocenți, puri și deloc corupți de societatea dezumanizată în care trăim. Aceștia au parte de lucruri frumoase prin prisma dezinteresului acordat oricărui benefeciu. Primitorii de minuni au sufletul curat, neintoxicat de societatea imundă în care trăim și se bucură de orice lucru primit cu un optimism deloc exagerat. În opinia mea, cu cât îți dorești mai puțin și ești mai dezinteresat, cu atât primești mai mult.

În ultimul rând, nu există dovezi ale existenței lui Moș Crăciun pentru că nimeni nu crede și nimeni nu vede darurile primite. Cu toții ne dorim câte ceva și dacă nu primim ceea ce așteptăm, înseamnă că nu am primit nimic. Așa e omul și cu greu se schimbă. Puțini reușesc să vadă că totuși primesc ceva, ceea ce merită și asta e o mică minune.

Moș Crăciun există pentru cei care cred în el și nu va exista niciodată pentru cei răi, care neagă existența lucrurilor minunate și refuză să le accepte chiar și atunci când li se întâmplă.  

Bionul, pionul de pe tabla de şah a societăţii informatizate

Da. Am modificat titlul şi am mai inventat un cuvânt. Sic! pentru cei ce mă critică. Se cunosc ei!?
Bionul în accepţiunea mea îl reprezintă pe omul de azi, acel pion supus şi condus de mijloacele media atât de slăvite, dar şi de societate în general. Informatizarea şi globalizarea îl bionicizează (alt cuvânt inventat), mai precis îl transformă într-un om cu alte abilităţi decât cele ale bătrânului homo sapiens. Bionul se încadrează foarte uşor într-un sistem tot mai automatizat, el la rândul lui fiind tehnicizat şi corectat să urmeze anumite tipare impuse de societatea modernă şi perversă.
Însă nici o abilitate nu vine fără efecte secundare. Acestea îl determină pe bion să fie mai retras, nesincer, rău cu semenii (bioni şi nebioni), acid, cinic, greu de înduplecat, lingău, lipsit de sentimente nobile. Oare ce se va întâmpla cu dragostea? Oare câţi dintre noi au trăit, trăiesc sau vor trăi o poveste de dragoste asemănătoare acelora care şi-au dobândit nemurirea, iar amintirea lor ne înmoaie inimile şi azi? Stop! vorbeam despre inimile celor care încă le mai au în posesie.
Ca o concluzie, bionul se adaptează perfect situaţiilor societăţii moderne, foloseşte cu succes mijloacele actuale şi scuipă rău, mult rău. Mă întreb insă cine e în spatele acestei metamorfoze? Evoluţia sau semnele apocaliptice? Vom vedea...

prietenii se mai si cultiva

Tot am observat, cel putin in randul baietilor (de varsta mea) o dezlipire de activitatile masculine pe care le aveau cu vechii prieteni (discutii fara scop si fara finalitate, urmarit si jucat meciuri de fotbal, baut bere pana la inconstienta :)) in momentul in care isi dezvolta o relatie cat de cat stabila. Sa fie asta o etapa a maturizarii sau doar o trasatura de personalitate ce se regaseste destul de usor pe la unii sau altii?

Eu nu sunt de acord cu aceasta schimbare si sustin o maturizare si o adaptare la noile statuturi sociale mai lenta, mai cernuta de filtrul ratiunii si al indicatiilor inimii. Consider ca prin aceasta metamorfoza am pierdut cativa prieteni (din pacate) si sper din tot sufletul ca sunt foarte putini cei care cred ca si eu m-am supus acestui proces. Nimeni nu poate trai intr-un glob de sticla alturi de o singura persoana. Avem nevoie de societate si societatea de noi.

Asa ce baietilor din toata lumea aveti grija ce faceti si incercati sa va impacati inima cu tot ce trebuie pentru o functionare normala!